Sportul românesc a navigat în derivă în an preolimpic. S-a izbit de icebergul neputinței, a invocat ghinionul sau mâna destinului și de cele mai multe ori a terminat competițiile curat ca un nufăr: cu zero medalii la Mondiale sau la Europene. A mai fost menținut pe linia de plutire doar cu vârful spadei, cu pagaia de la canoe sau cu un croșeu plecat dintr-o mânușă de box. Poate că tricolorii și-au pierdut busola temporar, iar 2012 va fi anul în care vor face cu adevărat valuri!
În cele două pagini, ProSport a alcătuit o ierarhie a performerilor anului care mâine își va închide bucla. Câștigătoare ale singurului titlu mondial într-o probă olimpică pentru România, fetele de la spadă domină autoritar topul.
1. ECHIPA FEMININĂ‚ DE SPADĂ‚
Pentru al doilea an consecutiv, fetele „Power Praf” au dat lovitura. Ana Brânză, Loredana Dinu, Anca Măroiu și Simona Alexandru au câștigat titlul mondial la echipe, în competiția din Catania, după ce au învins China, în prelungiri, cu 27-26, mezina Alexandru înțepând pentru tușa decisivă. Cele patru fete au obținut, de altfel, în 2011 singurul aur suprem într-o disciplină olimpică. Un vârf de spadă care le face pe elevele antrenorului Dan Podeanu marile favorite la podiumul olimpic de la Londra 2012.
2. HORIA TECĂ‚U
Cel mai bun jucător de tenis al momentului, Horia Tecău a bifat un an 2011 excepțional. După a doua finală consecutivă de dublu, disputată pe iarba de la Wimbledon, Tecău a reușit să fie primul român după 36 de ani calificat la Turneul Campionilor. Urmașul lui Ilie Năstase în legendara competiție, constănțeanul care face pereche cu suedezul Robert Lindstedt, a ajuns pe locul 9 în ierarhia mondială. La cei 27 de ani pe care îi va împlini în luna ianuarie, Horia este cel mai tânăr dintre jucătorii de top la dublu.
3. LUCIAN BUTE
Mister KO a încântat întreaga țară, în iulie, apărându-și centura IBF la supermijlocie cu francezul Jean Paul Mendy, într-un meci obligatoriu ce s-a disputat la Romexpo. Gălățeanul și-a continuat șirul victoriilor în toamnă, la Quebec, când în Pepsi Colliseum a câștigat la puncte înfruntartea cu Glen Johnson. În 2012 în colțul opus al ringului i-ar putea pune gând rău britanicul Carl Froch, învinsul lui Andre Ward în Super Six, dar și germanul Robert Stieglitz.
4. IRINA BEGU
Revelația anului în circuitul WTA, Irina Begu a fost în 2011, jucătoarea cu cea mai fulminantă ascensiune. Eleva antrenorului Marius Comănescu a urcat în 11 luni cât alții în ani, sărind de pe locul 214 WTA până pe locul 38, terminând sezonul pe poziția 40. În plus, Irina a jucat primele două finale WTA din carieră, la Marbella și Budapesta, și a câștigat turneul ITF, BCR Ladies Open de la București. Evoluția constantă și parcursul formidabil din 2011 o fac pe sportiva de numai 21 de ani să se anunțe ca prima rachetă a României pentru anul următor.
5. SANDRA IZBAȘA
Campioana olimpică de la Beijing a revenit senzațional în acest an, cucerind două medalii de aur, la sol și sărituri, la Europenele de la Berlin. Sandra Izbașa a lăsat astfel în urmă o accidentare gravă suferită în urmă cu doi ani, când și-a rupt tendonul lui Ahile la piciorul drept, anunțându-se ca una dintre speranțele României la Londra 2012. Mai mult, gimnasta de 21 de ani, care excela la sol și bârnă, a recuperat incredibil la sărituri, aparat la care se poate bate pentru medalie olimpică. Deși a ratat participarea la Mondiale din cauza unei probleme la gleznă, Sandra se pregătește în prezent pe toate cele patru aparate.
6. MONICA NICULESCU
Eleva lui Călin Ciorbagiu e cel mai bine clasată jucătoare din România în ierahia WTA – locul 30 la finele lui 2011. Cunoscută mai mult ca o forță în proba de dublu, Monica a escaladat vârful performanței și la simplu. Finală în Luxemburg, semifinală în Beijing și optimi la US Open sunt doar câteva repere ale unui sezon fantastic, în care Niculescu a ajuns la 1,48 de milioane de dolari – a treia all-time după Irina Spîrlea (2,65 milioane de dolari) și Ruxandra Dragomir (1,86).
7. SAMARA – DODEAN
Tenisul de masă tricolor se luptă de la egal la egal cu sportivele cu ochi oblici. Din Asia sau din… Europa. Principalele exponente, Elizabeta Samara și Daniela Dodean, au cucerit în acest an două medalii de argint la CE de la Gdansk: cu echipa (învinse în finală de Olanda) și la dublu (răpuse cu 4-2 de perechea Paskauskiene / Fadeeva).
8. VICTOR MIHALACHI / LIVIU DUMITRESCU
Dublul de aur al sportului românesc nu și-a dezmințit renumele nici în 2011. Victor Mihalachi (22 ani) și Liviu Alexandru Dumitrescu (23 ani) și-au apărat titlul mondial la Szeged, în proba de 500m la canoe dublu, și au cucerit bronzul în proba olimpică de 1.000 de metri. În plus, echipajul de canoe dublu și-a mai anexat în acest an și un titlul european la 500m și încă un bronz continental la 1.000m. Elevii lui Florin Popescu fac deja valuri pentru Londra 2012, competiție în care pornesc cu șanse maxime la podiumul olimpic.
9. BOGDAN JURATONI
Pugilistul de la categoria 75 kg a urcat pe treapta a treia a podiumului la Campionatul Mondial din Azerbaidjan, asigurându-și calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra. Legitimat la CS Dinamo, Juratoni (antrenat de Napoleon Gheorghe) mai are un frate, Cezar, la fel de talentat ca și el. Acesta a lipsit de la Mondiale din cauza unor probleme medicale.
10. MARIUS TINCU
Căpitanul „stejarilor” la Cupa Mondială de rugby, Marius Tincu (33 ani) a făcut o lume întreagă să vorbească despre România, deși naționala a încheiat fără victorie grupa în Noua Zeelandă. Campion al Franței cu Perpignan în 2009, singurul român ce a dat eseu Noii Zeelande, la Cupa Mondială din 2007, omul meciului cu Scoția, în debutul Cupei Mondiale din acest an, Tincu a fost ales de specialiști în echipa ideală a grupelor competiției din Noua Zeelandă. Aprecierea majoră a venit la finalul turneului, când presa britanică l-a inclus pe jucătorul născut la Vânători (jud. Iași) în cea mai bună echipă a Cupei Mondiale, alături de șase neo-zeelandezi, trei francezi, patru galezi și un australian.
Dezamăgirile din 2011
2011 nu a fost numai anul bucuriilor și al performanțelor, ci și al dezamăgirilor. Sporturi care nu au reușit să se ridice la nivelul așteptărilor în an preolimpic, vârfuri care au ratat ascensiunea pe podium, alții care s-au lăsat copleșiți de presiunea rezultatului, unii care au plătit tribut unor accidentări de ultim minut care i-au scos din competiții și alții care au părăsit pe viață marea scenă. ProSport a făcut un top 5 al celor mai mari dezamăgiri ale anului 2011.
1. Excluderea pe viață din sportul de performanță a lui Ninel Miculescu (26 ani, cat. 69 kg) după ce a fost depistat pozitiv pentru a doua oară în carieră. Vicecampion mondial la stilul smuls și triplu campion european în 2010, Ninel, una dintre speranțele României la JO, a fost testat pozitiv la testosteron.
2. Scandalul de la naționala de hochei U16 a României, când un junior român a fost bătut de colegii de etnie maghiară, în vestiar, în timp ce echipa se afla în cantonament la Miercurea Ciuc
3. Naționala de handbal feminin a terminat pe locul 13 la Mondialele din Brazilia, bifând astfel cea mai slabă performanță din ultimii 10 ani. Pe lângă eliminarea prematură, în sferturi, tricolorele și-au mai adăugat încă două bile negre, în grupă, după ce au făcut egal cu Japonia, 28-28, și au pierdut la scor cu Franța, 39-20. A rămas memorabilă rugămintea fetelor adresată jurnaliștilor înainte de plecarea spre America de Sud: „Lăsați-ne să ne pregătim în liniște pentru Mondial!”
4. Echipa de gimnastică feminină, care în an preolimpic s-a întors fără medalie de la Mondiale, o contraperformanță înregistrată după 30 de ani (CM Moscova 1981)! Teamul a fost bulversat de accidentarea Sandrei Izbașa, cu câteva zile înainte de plecare, dar și-a găsit un nou lider, în Cătălina Ponor.
5. Cea mai medaliată barcă a canotajului românesc, cea de la 8 plus 1 feminin, a eșuat, pentru prima dată în ultimii cinci ani, în încercarea de a urca pe podium la Mondiale. Fetele au ratat bronzul la Bled (Polonia) pentru 71 de sutimi, însă au reușit să se califice direct la Londra 2012.
Recordmanul mondial la 100 m a generat cea mai mare supriză a anului în lume
Jamaicanul Usain Bolt (25 de ani) se pregătea la finele lui august, în ziua a doua a CM de la Daegu, să-și doboare în finala de la 100 m propriul record mondial (9,58). „Fulgerul” se impusese lejer în serii și semifinale concentrându-se mai mult parcă pe latura sa artistică. Victoria din ultimul act părea s-o țină deja la degetul mic.
Lumea era în delir, 65.000 de blițuri licăreau concomitent, iar adversarii își lipiseră deja privirea pe linia finiș. În tot acest timp, Insane Usain îmbrăca haina actorului de pantomimă. Gesturi largi, mimică sofisticată și comunicare intensă cu publicul. Feedback-ul îi hrănea moralul, iar degetul înălțat spre Cer trăda parcă o mare dorință. Pentru că o mare de suflete aștepta ca uriașul cronometru să ațipească pe un record…
Cum s-a terminat povestea, știți cu toții. Bolt a uitat de regula falsului start (implementată din 2009 – atrage excluderea din prima), poate din prea multă concentrare, din prea multă dorință, iar senzorii și microfoanele din block-start citeau un timp de reacție de peste 99 de sutimi! Sinonim cu start furat! Chiar de el, de regele lumii, de cel mai iute om al Planetei! Usain a vrut să revină în matca de fier, dar a părăsit arena în genunchi. Și în lacrimi! Vă vine să credeți sau nu… lumea s-a îmbulzit imediat spre ieșire, ignorând victoria ulterioară a lui Yohann Blake (9,92), colegul de cameră al lui Bolt. Aurul de la 200 m și de la ștafeta de 4×100 m n-au mai fost pentru decât un surogat…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER